Am o slabiciune pentru acea usoara stangacie a cutitului si furculitei in timpul meselor. Prefer pe cei care jongleaza cu furculita din stanga in dreapta si invers. Pe cei care se simt mai confortabil cu furculita in mana dreapta. Ador naturaletea neindemanarii.
Ce nu pricep insa este dexteritatea impecabila a unora de a culege ultimul milimiteru de salata din farfurie, de a incrucisa cutitul si furculita pentru a scoate acel sunet metalic insuportabil. Acesti oameni care fac dintr-un pranz un spectacol, din dexteritate un scop in sine.
Domnilor, sunteti niste circus freaks!
P.S.
Fiul risipitor este neindemanatic, fratele Fiului mananca impecabil.
marți, 2 februarie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu